„Zâmbet de cinema” de Annie Muscă

„Zâmbet de cinema” de Annie Muscă

 

Nu aș avea motive să nu îmi placă Irina-Margareta Nistor. Păstrând proporțiile, am cam avut aceleași pasiuni și preocupări: filme, Hollywood, critica de film, traduceri de filme, cărți... Știu pe propia piele ce însemna să traduci la prima vedere un film la video pe vremea cealaltă! Aflu că primul film artistic văzut de ea la cinematograf a fost „Cleopatra” cu Elizabeth Taylor! Și, tot o coincidență, primul film tradus de ea la Cinemateca din strada Eforie a fost „Pisica pe acoperișul fierbinte”, tot cu Elizabeth Taylor! Sunt absolut sigur că am văzut „Pisica pe acoperișul fierbinte” dublat de Irina-Margareta Nistor. Deci: de ce nu mi-ar fi simpatică 100%?

Răspunsul este: nu știu... Este ceva care lipsește din această carte. Personajul este jovial, deschis, pare că nu există niciun mister, totul este la vedere. Este doar o impresie. Nu am înțeles dacă s-a măritat pe bune sau nu, probabil că va trebui să recitesc acel pasaj. Nu am înțeles cum s-a dezvoltat acel fenomen al videocasetelor cu filme pe care ea le traducea, nu ne spune mai nimic despre cum se derula acea afacere din anii cei mai grei ai epocii Ceaușescu și este imposibil ca ea să nu fi știut! Nu am înțeles dacă ai ei erau în nomenklatura comunistă (aia de jos) sau aveau pile, dat fiind că plecau mai tot timpul în străinătate. A fost ghid ONT pe vremea lui Ceaușescu și, tot atunci, a lucrat în TVR - cine nu și-ar fi dorit să fie ca ea?

Mi s-a părut revoltătoare o frază, ceva gen: când plecam peste hotare, mergeam ca tot românul la Praga, Berlin, Varșovia sau Moscova. Ce vorbești, frate? Care tot românul? Asta este o minciună sfruntată. Cu chiu cu vai reușeau unii să plece prin vacanțe în URSS sau în Cehoslovacia și RDG, de unde se întorceau cu diverse produse pe care scoteau bani buni în țară. Până și eu am fost în Bulgaria, dar asta nu înseamnă că puteai pleca din țară când aveai tu chef! Plus că turiștii care plecau peste hotare reprezentau un procent infim din populația de atunci a României.

Deci, ceva lipsește, sinceritatea nu este totală și asta mă face să fiu reticent. O cred când spune că nu a fost membră de partid sau securistă! Dar ca să o cred până la capăt trebuie să îmi explice în mod plauzibil cum s-a descurcat fără să fie nici una, nici alta! Altfel, n-am decât cuvinte de laudă. Este impresionantă muncă acestei femei: miile de filme traduse (a dublat pe casete video peste 5.000 de filme din engleză, franceză și italiană) și zecile de cărți traduse (dicţionare, piese de teatru şi romane)! O asemenea forță și dedicație nu se găsesc pe toate drumurile! A scris și o carte despre marele critic de cinema D.I.Suchianu, pe care îl adoram și eu.

Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte sunt cele câteva pagini care îi aparțin mamei Irinei Nistor: excepționale! Dacă ar fi existat mai multe asemena pagini ar fi fost o carte nemaipomenită! Chiar și așa, această carte este un bun prilej pentru cei ca mine să-și reamintească viața din vremea lui Ceaușescu și pentru cei mai tineri să afle că exista o viață tumultoasă și pe vremea aceea...