„Moartea tăcută”

„Moartea tăcută” de Volker Kutscher

Seria „Babylon Berlin” continuă cu „Moartea tăcută”, adică cu cel de-al doilea caz al comisarului Gereon Rath. De data aceasta avem mai puțină politică și mai mult mister. Sunt, desigur, referiri la altercațiile dintre comuniști și naziștii. Apare ca personaj chiar și viitorul cancelar Konrad Adenauer care îi cere ajutorul lui Gereon într-un caz de șantaj. Dar nu mai avem acea atmosferă politică sumbră din primul volum.

Berlin, martie 1930: o actriță faimoasă este omorâtă pe platourile de filmare. Suntem în zorii apariției filmului sonor. În scurt timp, alte două actrițe celebre sunt găsite moarte, cu coardele vocale scoase! Doi producători de film se urăsc și se șicanează reciproc. Intriga pare să se dezvolte de la sine, purtându-ne în direcții nebănuite.

Gereon este același rebel: nu se înțelege cu tatăl lui, nu se înțelege cu superiorii lui, nu se înțelege nici măcar cu el însuși. În mod normal, Gereon ar fi fost concediat de la orice loc de muncă. Ceea ce îl salvează sunt inspirația și abilitatea lui de a da de urma ucigașului. Fără el, cazul ar rămâne nerezolvat.

Regăsim aici mai vechile cunoștințe din primul volum, inclusiv pe Charlotte Ritter, de care Gereon este iremediabil îndrăgostit.

Poate că unora intriga li se va părea greoaie, uneori chiar indescifrabilă, însă tot ea, această intrigă, ne va plimba printr-un Berlin ultramodern, prin restaurante, cluburi și cabarete. Iar ultima sută de pagini se citește cu sufletul la gură. După ultima pagină m-am gândit dacă mai este cazul să mai mănânc vreodată kiwi! Nu va zic ce vrea să zică chestia asta cu kiwi, va trebui să aflați singuri... Vestea bună este că mai sunt încă 7 romane din seria „Babylon Berlin”!

„Peștele ud” de Volker Kutscher

„Peștele ud” de Volker Kutscher

 

Comisarul Gereon Rath ajunge la Berlin pe vremea când acesta era, probabil, orașul cel mai atractiv din lume. În 1929 capitala germană este în plină expansiune, fiind un adevărat Babilon al timpurilor moderne: de aici și titlul serialului de succes care s-a făcut după acest roman: „Babylon Berlin” (l-am văzut, este nemaipomenit!). Viața de noapte este fantastică. Restaurante, cabarete, cluburi, băutură, droguri... La lumina zilei orașul este cuprins de un haos încă mai frenetic.

Muncitorii umplu bulevardele largi cu protestele lor, gangsterii și-au împărțit sferele de influență. În penumbră, naziștii câștigă putere. Comuniștii încearca să exporte revoluția bolșevică și în Germania interbelică, iar socialiștii încearcă să guverneze democratic. Luptele de stradă sunt numeroase, vremurile sunt tulburi. Gereon este repartizat la divizia de moravuri a poliției berlineze, însă curând își face loc spre ceea ce îi place să facă cel mai mult: să investigheze omoruri.

La fel de repede cădem și noi în vraja acestui roman polițist a cărui poveste se desfășoară pe fundalul politic incert al anilor nebuni. Acțiunea este complexă, alambicată, cu întorsături extraordinare. Personajele au o profunzime care te captivează imediat. Stilul romanului este extrem de vizual, de cinematografic.

Deși Gereon Rath are destule schelete în dulap și ar avea toate datele ca să ne fie cel mai antipatic personaj, dimpotrivă, ne devine simpatic în postura sa de antierou a la Humphrey Bogart.

„Peștele ud” este o expresie de uz intern a poliției berlineze, definind cazuri închise, neelucidate. Dacă facem abstracție de traducerea cam defectuoasă pe alocuri, avem de-a face cu un roman superb care te ține cu sufletul la gură. Și nu are deloc puține pagini! Vestea bună este că are și continuare!