Legături bolnăvicioase (2006)

„Legături bolnăvicioase” de Tudor Giurgiu

Anii '90, o lume încă cenușie cu câteva pete de culoare răzlețe ale capitalismului românesc. O studentă bucureșteancă îşi seduce colega de facultate venită din provincie. Șoc! Un film românesc cu lesbiene! Povestea lor de dragoste şi prietenie este un mix de poezie și senzualitate, dar ne așteaptă un alt șoc: naiva fată de la țară descoperă că prietena ei este într-o relație (mai mult sexuală decât de dragoste) cu un... băiat!

Bisexualism! Din ce în ce mai interesant! Da, dar adevărul este și mai tulburător și ăsta este cel de-al treilea șoc: băiatul respectiv este chiar fratele prietenei ei! Incest!

Odată devoalate toate aceste „legături bolnăvicioase”, filmul curge lin, nici încet, nici alert, captându-ți îndeajuns atenția pentru a afla deznodământul.

Totuși, dizertaţia celor două studente la Litere despre Chateaubriand într-o cârciumă este puțin cam prea mult! Nu zic că nu ar fi plauzibil, dar cred că e punctul minus al filmului. Ioana Barbu în rolul studentei de la țară seduse și abandonate este nemaipomenită! Tudor Chirilă in rolul fratelui incestuos este extraordinar.

Dar ce-or căuta Mihaela Rădulescu și Puya prin film... cred că nici măcar regizorul Tudor Giurgiu nu ar avea o explicație solidă! Una peste alta, avem un film care trăiește, respiră, atrage, incită - și pentru toate aceste lucruri, putem să uităm liniștiți de cele câteva minusuri ale sale.

Maria, o regină în război

„Maria, o regină în război” de Ion Bulei

„Maria e o fascinație pentru români. Îi încântă, cu adevărat, metamorfoza unei principese, pe jumătate englezoaică, pe jumătate rusoaică, într-o regina mai româncă decât românii, iubindu-i și iubindu-le țara până la a se confundă cu ei și cu ea.”

După anii '90 istoria a recuperat-o și ne-a redat-o pe Regina Maria, cu bune și cu rele. Cele rele, oricâte au fost, pălesc în fața celor bune, pentru că anii groaznici ai Primului Război Mondial și Marea Unire sunt o pagină a istoriei noastre în care ea, Regina, a avut un rol de prim rang.

În final, sfârșești prin a avea o admirație infinită pentru această femeie grozavă, frumoasă și puternică despre care Generalul Berthelot a exclamat, cândva, exasperat de lentoarea deciziilor politicienilor români că „există un singur bărbat cu mână de fier în România, iar acela este Regina Maria!“

În lumina pandemiei de azi, iată o întâmplare din acele vremuri de război: la Iași, celebrul doctor Cantacuzino - sprijinit cu toată forța de Regina Maria - s-a ocupat de vaccinarea populației împotriva holerei. La un moment dat, acesta le propune și rușilor (deja inoculați de bolșevism, pe cale să părăsească în degringoladă România) să îi vaccineze și pe ei. Răspunsul a fost: „noi suntem oameni liberi, nu vrem să fim vaccinați cu forța. Vaccinul ăsta este o cursă, vreți să ne injectați o doctorie care să ne alunge sentimentele noastre revoluționare și apoi să ne facă să mergem la război!”

Rămâi perplex! Oare s-a schimbat ceva în mentalitatea unora după atâția ani?