„O feministă din întâmplare: Elizabeth Taylor” de M.G. Lord |
Titlul cărții mi-a adus aminte de fata aceea care - cu inocența agresivă și hazlie a inculturii - la întrebarea „la ce te gândești când zici Constantin Brâncoveanu?” a răspuns: „la o stație de metrou!” Am râs și continui să mă amuz când îmi aduc aminte, dar dacă este chiar așa? Dacă moravurile și timpurile schimbă percepția vizavi de o personalitate până la a o desprinde total de ceea ce alte generații au crezut că este ea?
Bun, să revenim. Elizabeth Taylor, o feministă? Și-o imaginează cineva pe celebra divă hollywoodiană ieșind în stradă precum sufragetele pentru a cere dreptul la vot sau drepturi egale cu bărbații? Ce nevoie ar fi avut? Era oricum plătită - la un moment dat - mult mai bine decât toți bărbații din America!
Dar M.G. Lord își începe tacticos demonstrația luând la puricat fiecare film al ei și parcă începe să ți se ia un văl de pe ochi! Da, în „Vis de glorie” se îmbracă în băiat ca să câștige un trofeu! Da, în „Un loc sub soare” este vorba despre dreptul femeii la avort. Așa e, în „Gigantul” se luptă cu toți texanii încuiați ca să aibă același cuvânt de spus ca și ei și da, în „Venus cu vizon” este o prostituată care luptă pentru demnitate și respect.
În „Cleopatra” luptă cot la cot cu cei mai puternici bărbați ai lumii, iar în „Cavalerul nisipurilor” desfide biserica și convențiile sociale. Și tot așa... Autoarea ne aduce aminte cum Elizabeth Taylor a distrus toate constrângerile și convențiile, jucând-o pe devastatoarea Martha din „Cui i-e frică de Virginia Woolf”. Iar lovitura de maestru în a-și susține teza, este prezentarea lungii cariere de activism și pionierat a lui Elizabeth Taylor în lupta contra Sida.
Dar, a fost Elizabeth Taylor într-adevăr o feministă? La această întrebare, cu toate demonstrațiile din carte, autoarea nu are cum să răspundă, de aceea și folosește expresia „feministă din întâmplare”. Pe logica aceasta putem alege orice personalitate și să-i descoperim valențe cu care să ne susținem orice teorie!
Din fericire, citind capitol după capitol, uităm încă o dată de feminism și rămânem fascinați de puterea și personalitatea divei cu ochi violeți!
Ceva tot a reușit această carte: să-ți redeschidă pofta de a vedea filmele ei, multe dintre ele (și nu cele mai comerciale) sublime și fascinante realizări ale celei de-a șaptea arte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu