„Teambuilding” (2022)

„Teambuilding” de Alex Coteț, Matei Dima și Micutzu Cosmin Nedelcu

Reclama agresivă și informația că acesta ar fi filmul cu cel mai mare succes de public de după 1989 m-au făcut, într-un sfârșit, să mă uit și eu la „Teambuilding”.

Ce pot să spun? Am văzut o porcărie haioasă! O mizerie amuzantă, o prostie cu pretenții de parodie. A doua oară nu l-aș mai vedea, nici plătit să fiu! Cum să zic eu... în viață mai ascultăm și manele, nu? Mai mergem și la cârciumă, nu numai la operă. Mai ne și prostim, nu suntem întotdeauna deștepți. Dacă sunteți într-o astfel de dispoziție, vă recomand să mergeți să vedeți acest film. Iar dacă nu, la fel: mergeți să vedeți ce înseamnă la noi un film românesc cu succes la public!

Filmul este plin de clișee și de stereotipuri: sudiștii sunt bețivi și oportuniști, ardelenii sunt prețioși și ipocriți, moldovencele sunt subplătite și lascive. Toată lumea înjură la greu, iar glumele sunt de autobază, nu de corporație! Sunt de acord că sunt luate în răspăr diverse aspecte din viața de corporatist, dar parodia este atât de joasă încât umorul se pierde pe drum și rămânem doar cu cuvintele triviale...

Filmul are nu unul, ci trei regizori: Alex Coteț, Matei Dima și Micutzu Cosmin Nedelcu. Cred că se adeverește proverbul acela: „copilul cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat”... A ieșit o supă fără gust, fără miros și fără culoare. Acest film are prea mulți așa ziși regizori și prea puțini actori adevărați! Micutzu, actor?! Doamne ferește!...

A cui este vina că un astfel de film prost regizat și prost jucat are un asemenea succes de public? Nu mă hazardez să dau un răspuns, dar hai să nu ne luăm prea în serios și să nu ne dăm mai buni decât suntem. N-are sens. Ăsta-i filmul, ăsta-i publicul, ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm!