„Orașul găsit în cutie” de Gabriela Tabacu

„Orașul găsit în cutie” de Gabriela Tabacu

Am cumpărat această carte fără să stau prea mult pe gânduri pentru că textul de pe supracopertă mi-a fost de ajuns: „Gabriela Tabacu scoate la lumină Bucureștiul uitat al anilor ’60”...

Și, într-adevăr, „acțiunea” (ca să-i zicem așa) se petrece între 1959 și 1971, adică între plecarea rușilor din țară și „dereglarea” lui Ceaușescu întors cu vise faraonice dintr-o vizită în China și Coreea de Nord.

A fost perioada bună a erei comuniste, anii de aparentă libertate, deschidere și dezvoltare, mai ales după moartea lui Dej în 1965.

O familie (destul de numeroasă) se mută de la Oradea la București într-o casă de pe bulevardul Ana Ipătescu, o vilă imensă care a aparținut unui celebru pictor din perioada interbelică. Erau vremurile în care proprietarilor li se naționalizau casele și erau aduse alte familii să locuiască în casele lor, împărțind la comun bucătăriile și băile. De multe ori, foștii proprietari rămâneau cu cel mai mic spațiu din fosta lor casă. Era sistemul rusesc prin care toată lumea locuia mai mult sau mai puțin la comun.

Povestea ne este spusă prin ochii unui copil și ca atare, sentimentul de a descoperi ceva nou este cu atât mai mare. Cartea de față pare o combinație de jurnal cu memorii și autobiografie pe fondul descoperirii străzilor, caselor, curților, blocurilor, piețelor, mirosurilor, tramvaielor, fântânilor și magazinelor din Bucureștii anilor 60'.

Eu unul am invidiat-o pe autoare pentru că locurile ei de joacă și toate plimbările ei, practic toată lumea ei în formare era reprezentată de cea mai șic zonă a capitalei: Bulevardul Magheru, Piața Romană, Strada Căderea Bastiliei, Șoseaua Kiseleff, Arcul de Triumf, Parcul Herăstrău... Evident că m-am bucurat când statul i-a dat afară din locuința din Bulevardul Ana Ipătescu și au trebuit să se mute la bloc, ca noi toți, în cartierul Balta Albă! Știu, am fost rău, mi-a părut rău până la urmă...

Am retrăit atmosfera lejeră a acelor ani, am revăzut troleibuzele, aprozarele și sifonăriile, am reintrat în magazinele Romarta Copiilor, București, Unic, Eva, Polar sau Victoria (50 de magazine într-unul singur) sau în cinematografele de pe Bulevardul Elisabeta, am resimțit gustul eugeniilor, mentosanelor și profiterolului de la cofetăria Casata, am retrăit arșița verilor lungi, jocurile și manifestațiile de la 23 August.

Unul ca mine citește această carte cu nespusă nostalgie. Sunt curios cum o vor percepe alții, mai tineri...