„Love Sorry” (2022)

„Love Sorry” de Iura Luncașu

Patru prietene - fiecare dintre ele trecând prin propria criză - se întâlnesc seara în orașul vizitat de idolul femeilor care - ce coincidență! - va petrece toată noaptea cu ele. Un început promițător care te face să vrei să vezi filmul în speranța că vei avea parte de o comedie pe cinste. Doar că idolul femeilor nu e nici pe departe așa ceva (ok, se acceptă, e o comedie la urma urmelor, nu ăsta-i baiul), orașul este Iași și regizorul ține cu tot dinadinsul să ni-l prezinte în imagini edulcorate de film turistic documentar, dialogurile pe lângă faptul că par ciudate și ireale sunt și proaste, multe glume sunt răsuflate, iar muzica e așa... ca să fie, să nu zici că nu există muzică în film.

Și totuși am stat să văd filmul până la sfârșit, așteptând acea sclipire salvatoare care face ca un film (o comedie) să-ți rămână în minte ani de zile. N-a venit nicio sclipire! Recunosc, am mai râs din când în când... Actrițele și-au dat toată osteneala să ne placă, actorii s-au întrecut pe sine, dar ce să faci dacă scenariul este prost? Printre interpreți apare și Anisia Gafton: penibilă și ridicolă! Cine crede că actorii de stand up comedy sunt by default și actori de cinema se înșală amarnic.

Bănuiesc că filmul poate fi mai atractiv dacă mergi cu mai mulți prieteni să îl vezi într-o sală de cinema. Oricum ar fi, este preferabil să vezi chiar și o comedie ușoară ca asta, decât să te uiți la televiziunile noastre de știri! Sorry, aș fi vrut să scriu (mai) de bine, dar n-a ieșit...