O istorie a Bizanțului

„‎O istorie a Bizanțului” de Timothy E. Gregory

Vrem, nu vrem... Bizanțul și-a pus amprenta și asupra noastră, este - deci - firesc să încerci să descifrezi care sunt - dacă sunt - moștenirile pe care le-am preluat și noi, românii. Termenul „Bizanț" este o ficțiune, un cuvânt inventat de istoricii moderni (singurul adevăr este că așa se numea cândva locul pe care avea să fie construit Constantinopole). 

Bizantinii își spuneau romani, ei erau noua Romă; perșii, arabii, turcii, toată lumea le spunea romani. Practic, noua Romă a rezistat încă o mie de ani după căderea primeia! Tocmai această mie de ani ne este povestită în cartea de față, o istorie a împăraților, a creștinismului, a comerțului, a războaielor, a cruciadelor, a apariției și dispariției de popoare și state... 

Cultura antichității greco-romane a fost salvată, prezervată și dezvoltată de bizantini! Chiar și după căderea Imperiului Roman de Răsărit (Bizanțul) din 1453, încă mai existau hărți pe care se putea citi „Romania" pe un teritoriu aflat undeva în sudul Bulgariei și nordul Greciei până spre est, la Constantinopol, desemnând ținuturile locuite de romani (bizantini). 

Pe hărțile de azi, termenul "Romania" s-a mutat la nord de Dunăre...