Crimeea. Ultima cruciadă

„Crimeea. Ultima cruciadă” de Orlando Figes

Războiul Crimeii a început prin ocuparea de către Rusia a Principatelor Române, în 1853. Teatrul de război s-a mutat imediat de la Dunăre în Peninsula Crimeea. Mulți l-au considerat un război religios: Occidentul catolic și protestant (Anglia și Franța) versus Orientul ortodox (Rusia). Oare? Păi, Occidentul și-a dat mâna cu Turcia musulmană contra Rusiei ca urmare a ocupării de către aceasta din urmă a unor țări ortodoxe: Principatele Române (aflate, e-adevărat, în componența Turciei otomane)! Ultima cruciadă?! Poate că da, dar privit doar dinspre ruși, ei aveau pretenția că erau moștenitorii Bizanțului, a treia Romă... Doar așa ne-am putea gândi la o ultimă cruciadă.

Dar să nu ne facem iluzii! Rușii doreau să transforme Marea Neagră în lac rusesc, ceea ce... e valabil și azi, nimic nou sub soare. A fost un război pentru teritorii, pentru acces direct la Marea Neagră, pentru comerț, a fost primul război total, primul război modern și primul mediatizat în întreaga lume. A fost pentru prima dată în istorie când un război a fost relatat, povestit, disecat, și fotografiat zilnic de către reporterii celor mai mari ziare occidentale! Emoția a fost universală! 

Rușii au mâncat bătaie, flota de război le-a fost distrusă complet, Occidentul a ajuns la Marea Neagră, iar peste șase ani Principatele Române aveau să se unească în ceea ce avea să se numească, simplu, România! Probabil că fără acest război al Crimeii, noi am fi devenit o gubernie rusească, așa cum deja era Basarabia... Abia în secolul următor - la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial - avea sa devină Rusia iarăși o mare putere!