Aliatul inamic

„Aliatul inamic” de N.A. Monkevitz și A.N. Vinogradski

Anii 1916 - 1917 - 1918, primul război mondial: unul dintre cele mai lungi și mai grele fronturi europene se află pe teritoriul României, o țară care se lupta singură cu Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria și Turcia. Copleșită și învinsă de germani, armata română și guvernul se refugiază la Iași. Rușii, dintre toți aliații noștri, sunt singurii care pot interveni cu trupe în ajutorul nostru. Francezii și englezii ne pot trimite - cu greu - materiale de război sau pe Berthelot în persoană ca să ne instruiască.

Frontul se stabilizează, armata română își revine, germanii sunt înfrânți la Mărăști, Mărășești și Oituz. Dar se întâmplă... neprevăzutul! Revoluția bolșevică! Armata noastră nu-și mai poate fructifica succesul, pentru că de-acum... aliatul nostru devine inamicul nostru!

Cum văd doi generali ruși toată această epopee? Deși am crezut că va fi ceva arid, doct și plin de cifre, hărți sau lecții de tactică militară, am descoperit o viziune puțin cunoscută nouă românilor, relatată de doi dintre cei mai implicați generali ruși în alianța cu noi de la acea vreme. O lectură excelentă, mai ales partea care îi aparține lui N.A. Monkevitz!