Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar

„Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” de Virginia Vallejo

Ea este o pisi cu mansarda destul de mobilată, dar tot o pisi: Virginia Vallejo, prezentatoare de televiziune, foto-model, actriță de telenovele, curvă de lux, nici ea nu știe ce anume ar cam vrea să fie. În 1982 îl cunoaşte pe Pablo Escobar: senator, excroc, regele cocainei, miliardar în dolari, însurat și cu copii. So what? Cică marea dragoste a dat peste ea și n-a mai putut trăi fără Pablo... Asta după ce fusese căsătorită sau avusese aventuri cu cei mai bogați oameni de afaceri sau politicieni din Columbia!

Trebuie să ai un mare tupeu ca să pretinzi că ai fost o inocentă, când tu ai făcut trafic de influență, te-ai lăsat efectiv plătită, ai acceptat bani de shopping sau alte expediente... Doamna suferă (nu face donații, doar suferă) pentru săracii planetei, dar îmbrăcată numai în Valentino, cu pantofi Gucci și cu geantă Vuitton. Ne lași?! Doamna nu poate merge fără 100.000 de dolari la shopping, ea se compară numai cu Sophia Loren sau cu Elizabeth Taylor, ea este o femeie morală și puternică (așa zice ea) care face și drege...

El, știe toată lumea, este un asasin neșcolit, grandoman și răzbunător, care le atrage pe toate femeile pisi de pe planetă, evident... Tot ce este ilegal îi face plăcere, îl excită. Când începe să facă bani (vorbim de miliarde), Escobar se apucă de proiecte umanitare, dar nu din mărinimie, ci pentru că săracii îi aduc voturi, multe voturi! It's the same old story, o trăim și noi, aici, la noi acasă: o cloacă de parveniți, de criminali finaciari și de inculţi conduc o țară...

Bref: ea este o complice, pentru că face reportaje în care-l cosmetizează drept filantrop pe Pablo, iar el este un manipulator extraordinar, un geniu al lumii interlope.

Totuși, ce-i al ei e pus deoparte: cartea se citește cu o fascinație morbidă! E un rar prilej de a vedea psihologia mafioților, a snobilor, a politicienilor și a cocalarilor milionari în dolari. Filmul încă nu l-am văzut!