 |
| „Pierduți în spațiu” (2018-2019) |
Recunosc, filmele SF m-au atras dintotdeauna. Înainte de 1989 televiziunea română a difuzat cel puțin trei seriale americane științifico-fantastice (sau poate numai de acestea îmi aduc eu aminte): „Pierduți în spațiu”, „Tunelul timpului” și „Planeta giganților”. Toate m-au fascinat. Cu timpul, mi-am dat seama că nu erau cele mai bune filme, dar, pentru mine, au avut meritul de a-mi deschide gustul pentru genul SF. Dintre toate, „Pierduți în spațiu” mi-a plăcut cel mai mult și tocmai de aceea am dorit să văd remake-ul realizat recent de Netflix în 2018-2019, adică la o jumătate de secol distanță.
Așadar, mi-am adus aminte, cu plăcere, de familia Robinson, de nava spațială Jupiter 2, de planeta Alpha Centauri... Mărturisesc că și de această dată filmul m-a impresionat, însă doar prin efectele speciale, pentru că în rest, și nu cred că doar pentru mine, povestea este foarte previzibilă. Scenariștii au amestecat puțin personajele, le-au reinventat, au introdus corectitudine politică și mesaje progresiste și au expandat intriga inventată de Irwin Allen pe parcursul a trei sezoane. În fine, avem suspans, tensiune, aventură, acțiune, adrenalină, inteligență artificială, iubire și, mai ales, prietenie. Și îl avem și pe Dr Smith cel rău, care de data asta e femeie!
Cu toate aceste ingrediente menite să dea sare și piper, la un moment dat începi să te cam plictisești, totul devine un deja-vu. În plus (sau în minus!), miza filmului se micșorează cu viteza luminii, ca să zic așa, și nu ne este prea clar de ce toți acei roboți răi îl vânează pe Will, mezinul familiei Robinson. Interesant este că sora lui Will se referă la unul dintre acei roboți ca la o „ea”, as opposed to „el”. E politically correct, nu? Aveam mai multe așteptări, dar una peste alta, „Pierduți în spațiu” este un serial care se poate urmări lejer într-un weekend, în loc de programul incredibil de neatractiv de la televiziunile noastre de știri, de exemplu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu