„Crucișătorul Potemkin” (1925)

„Crucișătorul Potemkin” de Serghei Eisenstein

Cum îi poți lămuri pe cei mai tineri dintre noi să vadă un film alb-negru și mut pe deasupra? Am avut surpiza să fiu întrebat dacă înainte de 1990 existau filme, așa că... nu dau mari șanse de succes celui care ar încerca să-i convingă că merită să vadă o capodoperă a cinematografiei mute. Dar ce zic eu? Cred că e imposibil să-i faci să vadă filme mai vechi de doi-trei ani, ce să mai vorbim de filme vechi de decenii? Poate doar dacă e ceva cool, extrem de iconic, promovat de vreun influencer pe twitter sau pe instagram... Mi-aș putea aminti instantaneu vreo zece filme mute nemaipomenit de bune, dar azi vreau să vorbesc despre „Crucișătorul Potemkin”.

Aș putea începe așa: vă mai amintiți cum era genericul la Telecinematecă? Dar, iarăși n-ar fi bine, pentru că aș lua-o iar cu amintirile... În fine, cine vrea poate căuta pe goolgle și va vedea despre ce este vorba. Prima imagine era aceea unor scări imense pe care alergau în jos mii de oameni îngroziți. Acea imagine era o faimoasă scenă din „Crucișătorul Potemkin”. A fost o imagine care m-a bântuit multă vreme și care până la urmă m-a dus spre orașul unde se aflau acele scări (Treptele Potemkin), în Odesa, un oraș de o frumusețe fabuloasă, dar aceasta este o altă poveste!

N-am de gând să vă plictisesc cu detalii despre acest film despre care s-au scris tone de cărți și articole de ziar. Pe scurt, filmul a fost comandat de Stalin în 1925 ca propagandă bolșevică despre cum au făcut ei revoluțiile și blablabla. Numai că regizorul Serghei Eisenstein a trecut dincolo de propagandă şi a dat lumii o capodoperă. Chiar nu mai contează ideologia.

Cine a văzut teribila scenă a masacrului de pe Treptele Potemkin, când soldaţii împuşcă mulţimea venită să se solidarizeze cu marinarii răsculaţi de pe crucişătorul Potemkin ancorat în portul Odesei - o scenă halucinantă, când, ca spectator, îţi zvâcnesc tâmplele de durere văzând un cărucior cu un bebeluş rostogolindu-se în jos, pe scări, în bătaia puştilor cazacilor - nu o va mai uita niciodată! Mii de bărbaţi şi femei fug, în jos, haotic, pe scările gigantice, sperând să scape cu viaţă. Este probabil cea mai faimoasă scenă din istoria cinematografiei. Mai contează că nu e nimic adevărat, ci că e o pură şi genială invenție a propagandei bolşevice? Impactul a fost atât de mare încât, şi azi, multă lume este convinsă că aşa s-a întâmplat în realitate!

Acest film a schimbat pentru totdeauna tehnica montajului, iar scena „Scării din Odesa” a fost reluată şi redată în fel şi chip de nenumărați regizori de la Hollywood în zeci de alte filme faimoase („Incoruptibilii” sau „Războiul Stelelor”, de exemplu), atât de mare a fost influenţa acestui film peste timp, considerat ani de-a rândul cel mai bun film din istoria cinematografiei!

Oricum, „Crucișătorul Potemkin” m-a făcut să descopăr un oraș de care m-am îndrăgostit și despre care am scris niște cărți: Odesa! Câte filme au avut o astfel de influență în viața voastră?