„Îmblânzirea scorpiei” (1967)

„Îmblânzirea scorpiei” de Franco Zeffirelli

Rar se întâmplă ca un film de două ore să ne lase impresia că s-a terminat prea devreme, că am fi vrut să mai continue, pentru că am râs cu lacrimi și ne-am simțit atât de bine! Dar, se știe: tot ce-i frumos se termină repede! Urmăriri palpitante ca în comediile mute, palme aplicate la timp, voie bună și cascade de râs, o sărbătoare a văzului, toate se petrec într-o Padovă renascentistă și voluptoasă. Sunt scene memorabile, unice în istoria cinematografiei, cum ar fi acea scenă hilară a căsătoriei pe repede înainte din biserică sau plecarea comică a lui Elizabeth Taylor prin ploaie, călare pe un măgar care o aruncă într-o băltoacă spre satisfacția lui Richard Burton!

Tensiunea sexuală dintre Taylor și Burton poate fi tăiată cu cuțitul în această voioasă și amuzantă comedie regizată de Zeffirelli, care a preferat să simplifice dialogul savuros al lui Shakespeare în favoarea unui vizual fastuos prin bogăția culorilor, plus muzica superbă a lui Nino Rotta. „Îmblânzirea scorpiei” nu este un altar închinat superiorității masculine, ci mai degrabă o satiră provocatoare la adresa relației dintre sexe. Taylor și Burton par să se distreze de minune pe ecran, în aceeași măsură ca și publicul care se uită la ei.

Negustorul Baptista (Michael Hordern) anunță că nu o va mărita pe Bianca (Natasha Pyne) până nu găsește un pretendent pentru sora ei mai mare Catarina (Elizabeth Taylor) pe care n-o vrea nimeni pentru că are o limbă ascuțită și un comportament capricios. Lucentio (Michael York) și ceilalți admiratori ai Biancăi încep să caute soțul potrivit pentru Catarina iar unul dintre ei, Hortensio (Victor Spinetti), îl propune pe prietenul său Petruchio (Richard Burton): un gentilom cam bădăran și scăpătat, proaspăt sosit din Verona la Padova în căutarea unei soții cu zestre mare. Petruchio face cunoștință cu Catarina și, ignorând temperamentul vulcanic al acesteia, se declară îndrăgostit de farmecul și frumusețea ei și o cere de soție. De aici începe o comedie cum numai William Shakespeare și-a putut imagina! Umorul este captivant, imaginea și muzica sunt perfecte, iar Taylor-Burton - cel mai faimos cuplu al ecranului - duc acest film direct în legendă, transformându-l într-o adevărată fiesta, un must-see clasic al ecranului. Sunt unele roluri care se lipesc pur și simplu de actorii care le interpretează. Liz și Burton sunt clar și definitiv Catarina și Petruchio! Monologul Catarinei din final este în mod intenționat filmat într-o notă serioasă și astfel, cea care râde la urmă pare sa fie Catarina, umilindu-l pe Petruchio când pleacă de la banchet fără el! Acest act de sfidare dă filmului un happy end, implicând faptul că scorpia nu a fost pe deplin îmblânzită și că s-ar putea ca Petruchio să fie de fapt cel... îmblânzit.

Filmul a fost un mare succes comercial și artistic; un critic scria la acea vreme: „Nimeni nu se îndoia de abilitățile artistice ale lui Burton, dar aveam cu toții temeri în ceea ce o privește pe Elizabeth Taylor, care la origine este un produs al star-systemului hollywoodian, nicidecum o actriță shakespeareană. În rolurile ei din ultimii 10 ani a evoluat de la mediocră până la foarte bună. Acum este excepțională!”