„Splendoare și infamie”

„Splendoare și infamie” de Erik Larson

Erik Larson surprinde plăcut - încă o dată - cu o saga extrem de atractivă despre Winston Churchill în primul lui an ca prim-ministru, între mai 1940 și mai 1941. Miza este mare: Hitler este stăpânul Europei și prietenul lui Stalin. Anglia a rămas singură în fața celei mai redutabile armate din lume. Cine va ajuta Anglia în condițiile în care America nici nu vrea să audă de Europa, iar aviația germană bombardează Londra încontinuu? Cele peste 500 de pagini ale cărții se citesc pe nerăsuflate pentru că avem parte de toate ingredientele unui thriller hollywoodian, deși știm foarte bine ce s-a întâmplat și cum s-a terminat totul. Însă Erik Larson este un povestitor atât de bun încât te face pur și simplu dependent de cartea lui. Scrisă într-o manieră cinematografică, această carte reușește să ne dezvăluie lucruri noi despre ceea ce credeam că am aflat și am citit deja tot.

Vom vedea o altă abordare a lui Churchill: extravagant, curajos, orator desăvârșit, belicos, agresiv, și - mai ales! - workoholic. Lucrează încontinuu ziua și noaptea, fie în Downing Street numărul 10, fie la Chequers, moșia de la țară a prim-miniștrilor britanici, lucrează îmbrăcat sau dezbrăcat, la birou sau în cada de baie. Oricum ar face-o, are întotdeauna un trabuc și un pahar de whisky la îndemână.

Pe lângă Churchill, prind viață toți apropiații sau adversarii lui, de la fiica dornică să ajute la efortul de război până la soția inteligentă și înțelegătoare, de la prietenul pe care îl face ministru al aviației până la tânărul secretar care tânjește să devină pilot, sau de la fiul bețiv, afemeiat și risipitor, până la americanul bolnăvicios, trimisul special al președintelui Roosevelt. De partea cealaltă îi vedem pe Goebbels, Goring, Hess și Hitler. De fapt, cartea are perspectiva unui roman epic, pentru că vedem, simțim, trăim, sperăm sau ne temem împreună cu englezii de rând sau din clasele superioare din acei ani, conduși de omul care le-a insuflat curajul de a rezista.