„Cianura şi picătura de ploaie” (1978)

„Cianura şi picătura de ploaie” de Manole Marcus

Ar trebui să ai toată încrederea într-un film făcut de un regizor care ne-a dat „Actorul și sălbaticii” (1975), însă asta ar însemna să uităm toate celelalte filme - unele cu multă forță și pricepere - făcute de el la comandă și pe placul regimului comunist. Totuși, este incredibil cât de monoton, inodor și incolor a putut să iasă acest film! Și ce titlu promițător! Acest policier românesc este parcă un articol răsuflat din revista „Pentru Patrie”, citit în fața șefilor, fără nicio intonație, de un plutonier transpirat pe la vreo ședință de partid de pe vremea cealaltă. Mult mai bun și de neuitat rămâne celălalt policier dat pe piață în același an (1978), „Un om în loden” de Nicolae Mărgineanu, cu același Victor Rebengiuc în rolul principal.

Aici, din păcate, nici măcar talentul unor actori consacrați ca (deja amintitul) Victor Rebengiuc, Iurie Darie, Aurel Giurumia sau Ştefan Bănică n-are cum să salveze ghiveciul nesărat al acestei însăilări așa zis polițiste.

Totul este exasperant de monoton și de previzibil. Actrițele sunt urâte (deși se presupune că sunt divele restaurantelor de noapte din acele vremuri) și poartă peruci atât de evidente, încât te întrebi pe ce pile au fost angajați cei de la departamentul de machiaj. Filmul ăsta nu are tensiune, nu are suspans, deși avem toate ingredientele unui film polițist: crimă, furturi, falsuri, anchete, corupţie... Însă niciun personaj nu are consistență. O speranță în ceva mai bun apare odată cu intrarea în scenă a lui Ștefan Bănică, dar și pe el are grijă regizorul să îl aplatizeze.

Mesajul filmului este acesta: uite ce milițieni de treabă are patria noastră socialistă și ce bine își fac ei treaba, descoperind toate micilie furtișaguri și crime, gen „Aflăm de la miliția capitalei” - cum era titlul unei rubrici din ziarul „Informația” de pe vremuri, poate singura rubrică de ziar citită de toată lumea, alături de cea de „Decese” dintr-un alt ziar, „România liberă”!

O soră șefă a unui spital își găsește soțul mort (nu rețin numele actriței, extrem de falsă în rol). Pare o sinucidere și miliția descoperă curând că a fost otrăvit cu cianură. Sinucidere? Crimă? Ar fi putut ieși o poveste palpitantă. Ceea ce vedem este o poveste cu milițieni pe post de zâne! Și-o fi făcut treaba miliția, nu spun nu, dar ce plicticos mod de a ne-o spune!

Evident, revăzut după atâta amar de vreme, vrând-nevrând, filmul a căpătat un oarecare farmec - dar să nu ne facem iluzii! Este doar nostalgia...