„Deodată, vara trecută” (1959) de Joseph L. Mankiewicz

„Deodată, vara trecută” de Joseph L. Mankiewicz

La data premierei, filmul lui Mankiewicz era întâmpinat astfel de presa americană: acesta este „filmul unor degenerați, obsedați de viol, incest, homosexualitate și canibalism” (New York Times); filmul este „o capodoperă malignă, un horror pentru adulți” (LA Herald Examiner); sau: acesta este „de departe, cel mai bizar film făcut vreodată de o mare companie americană” (Variety)... Însă Gore Vidal (co-scenaristul) avea să spună că astfel de critici n-au făcut altceva decât să atragă publicul ca un magnet în sălile de cinema și, ca atare, filmul a devenit un blockbuster.

De-atunci au trecut mai bine de șaizeci de ani și filmul încă șochează, încă fascinează! Este de-a dreptul ireal să le vezi, față în față, pe două dintre cele mai mari actrițe ale lumii - Elizabeth Taylor și Katharine Hepburn - furându-și una alteia scenele și așteptând verdictul nostru: care dintre ele este cea mai bună, care este cea mai mare? Până la urmă, lumea nu s-a putut decide și au fost amândouă nominalizate la premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolurile din acest film. Evident, la vot s-au anulat una pe cealaltă și câștigătoarea a fost o actriță necunoscută la acea vreme: franțuzoaica Simone Signoret!

Producătorul Sam Spiegel a optat cu curaj pentru această piesă a lui Tennessee Williams, mizând pe Elizabeth Taylor ca atracție principală. Toată echipa a plecat la Londra pentru filmări, însă producătorul a rămas la Hollywood ca să îi îmbuneze pe birocrații de la cenzură, pentru că subiectul filmului era de-a dreptul exploziv pentru acei ani!

Un neurochirurg (Montgomery Clift) este angajat de o văduvă bogată (Katharine Hepburn) pentru a face o lobotomie nepoatei sale (Elizabeth Taylor). Fiul văduvei murise vara trecută în timpul vacanței petrecute în Spania împreună cu nepoata ei. De atunci, văduva o internase pe nepoată într-un azil de nebuni. Ce se întâmplase de fapt în Spania? Ce secret știa nepoata? De ce era atât de urgentă lobotomia? O poveste spusă cu suspans și tensiune în crescendo. Ultimele minute ale filmului sunt șocante și antologice. Tennessee Williams scrisese această piesă senzațională în timp ce el însuși se trata la un psiholog și își exterioriza proprii demoni prin personajele din piesă și prin subiectul care tratează teme tabu - atunci ca și azi - ca psihanaliza, homosexualitatea, canibalismul și erotismul.

În timpul producției, atmosfera sumbră a scenariului rezona perfect cu starea de spirit a echipei: Elizabeth Taylor încă plângea după răposatul ei soț Mike Todd și realiza că noul ei mariaj cu Eddie Fisher era o greșeală; Katharine Hepburn era singură, nefericită și îngrijorată pentru sănătatea lui Spencer Tracy; Montgomery Clift era aproape incoerent din cauza combinației letale de droguri și alcool, regizorul J. L. Mankiewicz suferea de o boală de piele care îl forța să poarte mănuși tot timpul, iar Tennessee Williams, niciodată treaz, nu era tocmai cea mai sociabilă persoană.

Un clasic alb-negru hollywoodian cu o imensă densitate de talent, profesionalism, farmec și cu o Elizabeth Taylor ireal de frumoasă, într-un rol emblematic, poate unul dintre cele mai bune din cariera ei.