„Secretul fericirii” (2018)

„Secretul fericirii” de Vlad Zamfirescu

O spun din capul locului: acest film românesc este o imensă surpriză plăcută pentru mine! Știam că este un film cu doar trei personaje și că a fost (sau este) şi o piesă de teatru, dar nu era printre preferințele mele. Am decis totuși să îl văd, cu mare neîncredere, și nu, nu am avut niciun moment de plictiseală! Scenariul este foarte bun, povestea este nemaipomenit de bine spusă, răsturnările de situație sunt imprevizibile și te lasă cu gura căscată, actorii joacă excelent, vorbele, dialogurile sunt adevărate și fac credibilă această istorie despre prietenie, căsătorie, fericire, trădare, lașitate, ipocrizie și răzbunare.

Vlad Zamfirescu, care este și regizorul filmului, interpretează magistral, el este personajul care face și desface jocurile. Celelalte două personaje sunt nevastă-sa și prietenul lui cel mai bun. Mai are combustibil o căsătorie veche de 15 ani? Este reală o prietenie veche de 25 de ani? Care este prețul fericirii?

Într-o seară oarecare, Tom (Vlad Zamfirescu) și cel mai bun prieten al lui, David (Theo Marton), beau whisky și încep să vorbească despre femei, fumează și discută așa cum o fac prietenii de-o viață... este una dintre acele discuții în care totul este posibil: dorințe ascunse, dezvăluiri, planuri de viitor, secrete, emoții... În tot acest timp, soția lui Tom, Ana (Irina Velcescu) îşi face de lucru prin casă și li se mai alătură celor doi din când în când, pe terasă. Dintr-una într-alta, pare că discuția se transformă într-un joc pe cât de subtil pe atât de absurd, că totul este un fel de poker a cărui miză este aflarea unui adevăr șocant care le va schimba viața fiecăruia dintre ei.

De ce împinge Tom discuția către subiecte atât de imposibile, de sensibile, punându-și atât soția cât prietenul în aceste situații jenante? Care este miza acestui joc nebun și bizar? Este Tom un manipulator cinic? Sunt Ana și David victime inocente? Situațiile se schimbă de la absurd și neverosimil la insuportabil și disperare, de la umor și dramă la liniște și tensiune, totul într-un ritm alert, convingător și puternic care ne duce spre finalul absolut imprevizibil.

Este un film care incită la meditație. Nimic nu ar fi prevestit o astfel de experiență, ținând cont că filmul începe atât de senin, cu un cer plin de stele, cu o vreme caldă, plăcută și relaxantă și cu doi prieteni care beau și ei ca băieții...