„Războiul regilor”

„Războiul regilor” de Theo Aronson

1910: toți conducătorii țărilor europene vin la Londra, la înmormântarea regelui Angliei. Cu câteva excepții - cea mai notabilă fiind Republica Franceză - toată Europa este condusă de prinți, regi sau împărați și aproape toți sunt rude și nepoți ai reginei Victoria. Trei imperii domină continentul: Germania, Austro-Ungaria și Rusia. Imperiul Otoman este o palidă umbră a ceea ce fusese în secolele anterioare, în timp ce Anglia se află la apogeul puterii sale coloniale. Mai toți monarhii europeni conduc în virtutea unei constituții, unii având puteri nelimitate, alții având doar un rol decorativ. Oricum ar fi fost, cei mai mulți consideră că Europa este o afacere de familie și că treburile statului sunt ocupația lor exclusivă, ca unși ai lui Dumnezeu.

1914: moștenitorul tronului austro-ungar este asasinat la Sarajevo și începe Primul Război Mondial. Legăturile de rudenie ale monarhilor europeni nu mai contează. Unchi, veri, frați, nepoți - cu toții se trezesc făcând parte din tabere adverse, devenind dușmani neîmpăcați. Îi vedem rând pe rând cum se comportă în vâltoarea unor evenimente epocale. Țarul Rusiei este un om slab și rupt de realitate, împăratul Austro-Ungariei este rigid și rămas într-un alt secol, kaizerul Germaniei este megaloman și neserios, țarul Bulgariei este un lăudăros efeminat, regele Greciei este un monument de încăpățânare, regele Italiei pe cât este de mic de statură, pe atât este de mare în acțiunile lui, modestul rege al Belgiei este un simbol pentru poporului său, iar regele României își demonstrează loialitatea, luptând împotriva țării sale natale, Germania. Pragmaticul rege al Angliei schimbă numele dinastiei sale pentru a șterge orice rezonanțe germanice. Regele Spaniei este neutru, însă regele Serbiei luptă cot la cot cu soldații săi. Până și Franța recurge la membrii dinastiei de Bourbon pentru a îi folosi în diverse acțiuni diplomatice. Dar mai contează capetele încoronate? Mai pot ele schimba soarta lumii?

1918: la terminarea războiului fața Europei s-a schimbat complet și o nouă putere mondială s-a afirmat: S.U.A. Țarul Rusiei abdică și este omorât de bolșevici, ultimul împărat al Austro-Ungariei nu mai are peste ce se domnească și pleacă în exil în Elveția, iar kaiserul Wilhelm este abdicat, că să zicem așa, și primește azil în Olanda. Tratatul de la Versailles trasează granițele noii Europe și ia ființă Liga Națiunilor. Peste câțiva ani, în locul vechilor monarhi autocrați sau absolutiști, în Europa aveau să apară dictatorii: Musolini, Stalin, Hitler... Liga Națiunilor fusese o iluzie și s-a dovedit că Europa națiunilor nu-și trasase definitiv granițele.

Intrigi, suspans, anecdote, secrete bine ascunse, prietenii, resentimente, sacrificii - toate acestea dau farmec acestei saga despre destinul monarhiilor și rolul lor în devenirea Europei așa cum o știm azi.