„Gestapo”

„Gestapo” de Sven Hassel

Umor negru, situații tragi-comice, corupția de sus până jos, frica și șantajul, războiul văzut de acasă (de la Hamburg), prostituate, hoți și tâlhari, alcool în cantități industriale, slugărnicia față de șefi, denunțuri și execuții - iată decorul și atmosfera acestui roman de război. De această dată Sven Hassel și compania - Porta, Micuțul, Bătrânul și Legionarul - au de-a face cu Gestapo-ul. 

Locotenentul lor este arestat, anchetat și decapitat. Nu a contat că a luptat ca un profesionist în stepele rusești. Cine intră în malaxorul justiției naziste nu mai are nicio scăpare. O bătrână este și ea arestată după ce îi spune unei vecine că Hitler a fost un prost că a început războiul. La anchetă, în naivitatea ei vecină cu prostia, bătrâna îi va denunța pe toți cunoscuții ei nemulțumiți de naziști. Singura ei grijă este să nu-și piardă programarea la pedichiură! Evident, va fi condamnată și executată. 

Gardienii închisorii Gestapo-ului sunt niște bestii cu chip de om, aidoma șefilor lor. Lideri sau funcționari, toți sunt niște monștri preocupați de binele propriu. Sentimentele umane și empatia - s-au evaporat. Dreptatea o face - până la urmă - nu justiția, ci hazardul, pentru că toți călăii, cu mici excepții, vor sfârși prin a intra ei înșiși în malaxorul justiției naziste sau vor fi uciși de proprii lor camarazi sau subalterni.