„Mirciulică” (2022)

„Mirciulică” (2022)

Iată un film care are ceva ce rar găsești în cinematografia noastră:

- o legătură între titlul și conținutul filmului;

- o poveste (cât de cât) închegată și logică;

- o absență binevenită a lungimilor și imaginilor inutile.

Last but not least, acest film nu are pretenția să fie altceva decât ceea ce este: o comedioară rezonabilă de weekeend.

Bun, astea fiind spuse, nu înseamnă că n-ar fi fost loc de mai bine! Dacă ar fi să îl analizez la sânge, i-aș găși acestui film o mie de defecte. Dar ce sens ar avea? Trăgând linia, ceea ce rămâne este o stare de amuzament, este un zâmbet prelungit, este speranța într-o (viitoare) cinematografie românească cu priză la public și cu valențe artistice, deopotrivă. 

Vorbeam despre defecte. Sigur, unii se vor lega de scenariu - de parcă într-o țară în care nimeni nu (prea) mai citește nicio carte, ar mai ști multă lume ce-i aia un scenariu și la ce servește el. Alții vor deplânge limbajul vulgar - să avem iertare, dar pe lângă alte filme românești (sau străine), aici limbajul este chiar feciorelnic! Unii vor veni cu argumentul că sunt mulți actori neprofesioniști și că, prin urmare, ar fi necredibili. Sau că acest film este de fapt un videoclip mai lung luat de pe youtube și pus pe marele ecran. Și tot așa.

Dacă vă uitați la acest film cu pretenția de a vedea un film de Oscar... atunci mai bine nu vă uitați! Însă dacă vreți să descoperiți care mai este starea filmelor noastre și, în același timp, să va relaxați o oră și jumătate (în lipsă de altceva), atunci este ok.

Am redescoperit în personajul vloggerului Mircea Bravo acel tipar al băiatului ușor naiv din nuvelele, piesele și filmele noastre mai vechi, pornind de la Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă” și trecând prin acele filme în care Mircea Diaconu avea roluri de băieți atât de naivi încât păreau de-a dreptul proști: „Filip cel bun” sau „Mere roșii”: acel tânăr care nu este dispus să mai facă niciun compromis și să schimbe lumea. Și care este, evident, un fraier în ochii tuturor șmecherilor. Cum să nu zâmbești văzând așa ceva, nu?