"The Good Liar" (2019)

"The Good Liar" de Bill Condon

Londra 2009: un bărbat și o femeie trecuți bine și de a doua - ba chiar și de a treia - tinerețe fac cunoștință prin intermediul unui site de întâlniri romantice și sunt de acord să se întâlnească la un restaurant. Roy (Ian McKellan) și Betty (Helen Mirren) încep o relație de prietenie. Betty, văduvă de aproape un an, nu este pregătită pentru o nouă relație de dragoste, dar cei doi devin tovarăși suficient de apropiați pentru ca ea să îl găzduiască pe Roy la ea acasă, atunci când acesta nu se simte bine. Singurul obstacol în calea relației lor pare a fi nepotul lui Betty, care îl suspectează instantaneu pe Roy de intenții necurate.

În acest moment, noi, spectatorii, știm deja că suspiciunile nepotului sunt destul de exacte, pentru că Roy este tipul de bărbat care agață femeile singure și bogate pentru a le fura banii, știind că acestea - de rușine, de frica umilinței - nu-l vor denunța niciodată la poliție. Cu ajutorul partenerului său de escrocherii, Roy încearcă să o convingă pe Betty să-și deschidă un cont de economii comun cu al lui - la care fiecare va avea acces - pentru a beneficia de dobânzi avantajoase și câștiguri financiare atractive și imediate. Planul este ca după ce Betty va semna și va vira banii în contul respectiv, Roy să îi retragă imediat și să dispară. Dar până atunci, cei doi decid să plece în vacanță în Europa, la Berlin. 

Din acest moment este evident că filmul se îndreaptă spre altceva! Ne devine din ce în ce mai clar că spre final ne așteaptă o revelație șocantă și că nimic din ceea ce vedem nu mai este ce pare a fi. Ne sunt servite teme și intrigi atât de întunecate, încât resimțim o frustrare cât se poate de justificată: filmul acesta este prea ușor, prea limitat, pentru a-și reclama dreptul de a ne conduce spre astfel de povești! Și da, pe final și din păcate, filmul iese total neechilibrat, salvat doar de prestațiile lui Helen Mirren și Ian McKellan. Trecerea de la romance - suspans la thriller - dramă istorico-politică și înapoi este destul de problematică pentru regizorul Bill Condon!

În ciuda celor spuse mai sus - și lăsând deoparte pretențiile estetice - filmul merită să fie văzut!