Minuni trăite

„Minuni trăite” de Corina Chiriac

Sunt un consumator constant de non-fiction, de memorii sau biografii. Evident, mă feresc de (falsele) memorii ale unor așa zise vedete (din showbiz sau entertainment) care abia au împlinit vârsta de 20, 30 sau 40 de ani. Ce-aș putea afla?! O vorbă spune că până la 40 de ani ești doar un copil, așa că... Fac o excepție doar pentru jurnale, acolo accept orice vârstă! Însă ocolesc total și irevocabil memoriile politicienilor! 

Corina Chiriac are deja o vârstă, așa că i-am acordat toată încrederea. Și nu am greșit! Avem o incursiune în timp despre cum era să fii vedetă pe timpul lui Ceaușescu, o frescă cu bune și cu rele a acelor vremuri. Înțelegem cum a trecut România de la teroarea și frica anilor '50, la relativa viață dulce și deschidere din anii '60, pentru a sfârși în mizeria și lipsa de orizont a anilor '80. 

Retrăim o întreagă epocă în care artiștii erau la mare preț, dar... cu ce preț? Și în ce scop? Ne plimbăm - împreună cu Corina, aflată în turnee - prin toate țările socialiste și prietene, ca să realizăm că România nu stătea rău deloc la capitolul artistic până când... până într-o zi când s-a strâns șurubul și, treptat-treptat, am ajuns în mlaștina anilor '80... 

Regăsim parfumul unui București încă nedemolat, dar și întunericul și frigul din anii '80, când - vedetă sau om de rând - înduram cu toții cam aceleași lipsuri. Bine... cu oarecari diferențe, evident!

În ultimul an al dictaturii, Corina Chiriac fuge în SUA și se reprofilează. Un artist devine administrator de cămin studențesc! După 5 ani, revine în România și începe practic o a doua parte a vieții și a carierei, reinventându-se, rămânând constant în atenția generală.

Prin toată această poveste de viață - presărată cu izbânzi și trădări, cu securiști și operații medicale, cu superstiții și visuri premonitorii sau cu călătorii și revelații intelectuale - răzbat câteva mari teme: ambiția, singurătatea, prieteniile, povestea complicată de dragoste a Corinei cu starul est-european Karel Gott, înclinația spre para-normal și sience fiction, și nu în ultimul rând: religia, credința pe care și-o descoperă într-o vizită la Ierusalim la vârsta de 33 de ani.

Mărturisesc că multe pagini (nu foarte multe) ar fi putut lipsi, însă probabil i-au fost dragi autoarei. Chiar și așa, una peste alta, cartea de amintiri a Corinei Chiriac este aidoma unui roman palpitant, scrisă nemaipomenit de bine, ținând cont că nu a cerut  ajutorul unui scriitor profesionist sau al vreunui ziarist, așa cum fac cei mai mulți! Nu știu cât va apela la cei tineri, dar - într-o lume normală - cartea ei ar putea fi un best-seller!