Viaţa lui Arsenie Boca

„Viaţa lui Arsenie Boca” de Tatiana Niculescu Bran

Talismanele și icoanele cu chipul hipnotic al lui Arsenie Boca au ajuns să fie răspândite la noi în România precum erau tricourile și posterele cu chipul lui Che Guevara peste tot în Occident. Poate că tocmai am făcut un sacrilegiu punându-i pe cei doi în aceeași propoziție, dar efectul asupra mulțimilor pare să fie același: mitologie, cultură pop & religie și o industrie care generează milioane de euro de pe urma imaginii lor.

Dacă pe noi, cei trăiți în comunism, mitul lui Che Guevara nu ne-a prea putut păcăli (decât cu rare excepții, de obicei excepțiile fiind niscaiva politicieni ignoranți și plagiatori), mitul lui Arsenie Boca a prins, și încă bine de tot!

Există o marca înregistrată „Părintele Arsenie Boca”, există petiţii pentru canonizarea celui supranumit „Sfântul Ardealului” şi se pare că BOR adună mărturii şi dovezi pentru a proba dacă acest titlu poate deveni oficial.

Tatiana Niculescu Bran are parte și de data aceasta - a ales întotdeauna subiecte sonore pentru cărţile ei, de la cazul Tanacu până la Corneliu Zelea Codreanu și Carol al II-lea - spuneam că are parte și acum de un subiect mare, dar autoarea este rece, plată și lipsită de har, ca să zic așa. Excelează pe alocuri - nu zic nu - în descrierea contextului: fabuloșii ani '30 și '40, atmosfera anilor României Mari, legionarii, moravurile epocii, marii noștri scriitori, amănuntele picante despre ierarhii bisericii ortodoxe... și cam atât. Cartea este un demers de demitizare a unui personaj religios - edulcorat și fabricat, de ce să nu o recunoaștem, de marketingul religios - o istorie bazată pe date din arhivele CNSAS, pe câteva din scrierile lui, pe relatări din publicaţii, cărţi şi mărturii despre el.

Adevăratul părinte Arsenie - Zian Boca în viaţa civilă - lipsește cu desăvârșire. Pare că a fost un om plăcut, fascinant, plin de umor. Dar asta este o simplă speculație, pentru că autoarea ne redă prea puțin din tumultul vieții acestui om care a atras mulțimi de enoriași spre ortodoxism, care a fost trimis la canal de comuniști și care pare să ajute spiritual - nu mai zic că și material!!!! - pe foarte mulți și azi, la atâția ani după moartea sa. După ce că nu reușește să ni-l redea pe omul adevărat, nu reușește să redea nici mitul!

Termini cartea și rămâi tot nedumerit: de ce este Arsenie Boca atât de „prizat” azi? Ok, demitizăm. Dar nu ar fi trebuit să știm ce?