„Scrisori din Rusia”

„Scrisori din Rusia” de Marchizul de Custine

Șocant! Acesta este cuvântul. Citești și nu îți vine să crezi! Marchizul de Custine a vizitat Rusia în urmă cu 183 de ani, pe vremea Țarului Nicolae I, dar pare că ne povestește despre Rusia din vremea lui Putin sau a lui Stalin! Temându-se că democrația va sfârși în anarhie, Marchizul de Custine pleacă de la Paris în 1839 ca să viziteze Rusia în speranța că va găsi la Sankt Petersburg sau la Moscova argumente împotriva guvernării reprezentative de tip occidental, dar a fost îngrozit de opresiunea și de autocrația rusească. S-a întors drept cel mai mare apărător al democrației, așa cum o cunoaștem si noi azi, cu toate defectele ei. Rău cu rău, dar mai rău fără rău!

Vă vine să credeți că aceste gânduri NU sunt scrise AZI? Iată câteva exemple:

- „În Rusia, singurul zgomot permis este strigătul de admirație” față de stăpânire!

- „A minți în această țară înseamnă a ocroti societatea, dar a spune adevărul înseamnă a da o lovitură de stat”.

- „Rusia își vede în Europa prada, pe care mai devreme sau mai târziu o va primi în urma certurilor noastre; ea incită la anarhie, sperând să profite de descompunerea la care a contribuit, pentru că este în conformitate cu planurile ei.”

- „În Rusia, conversația înseamnă conspirație, gândul este deja răzvrătire”.

În țara lui Ivan cel Groaznic, „tirania nu numai că nu răzvrătește mulțimile, dar le și atrage”. Citind acest incitant jurnal de călătorie, îți dai seama că răspândirea comunismului în Rusia a fost posibilă și ca urmare a culturii despotismului rus, cultură renăscută, de altfel, după căderea comunismului. Dar gândurile marchizului despre Rusia acelor ani se aplică foarte bine și fostelor țări comuniste care încearcă de câțiva zeci de ani să scape de sechelele comunismului. Hai să citim această frază: „Fiecare guvernator (...) dacă în timpul mandatului său de guvernator reușește să fure destui bani pentru a se apăra în instanță la momentul potrivit, va fura! Dacă ar rămâne cinstit și sărac (ceea ce este imposibil), ar fi pierdut!” Înlocuiți cuvântul guvernator cu numele vreunui primar sau senator și vedeți ce iese! Kremlinul este o „splendidă oroare”, Sankt-Petersburul este o „operă a fricii”, iar Rusia este „țara cea mai tristă, cea mai mohorâtă și cea mai goală de pe pământ. Șesuri nesfârșite, pustietăți întunecoase și serbede”.

Încurajat de Balzac, Marchizul de Custine a pornit să exploreze Rusia și ne-a lăsat moștenire probabil una dintre cele mai bune și mai percutante cărți despre Rusia, cu o viziune care - din nefericire - este valabilă și azi. A fost un best-seller al secolului al XIX-lea, evident, interzis în Rusia și sub împărați și sub comuniști! Și mă îndoiesc că regimul Putin ar privi cu ochi buni această carte!