 |
| „Dansul realității” de Alejandro Jodorowsky |
„Dansul realității” șochează și uimește prin imagini pe cât de bizare, pe atât de memorabile, toate având rolul lor în povestea pe care ne-o spune regizorul, deși poate cei mai mulți dintre noi - printre care mă număr și eu - nu ne dăm seama imediat de înțelesul a ceea ce avem privilegiul să vedem.
Este primul film al lui Alejandro Jodorowsky pe care îl văd, de aceea surpriza a fost totală. Două ore am rămas țintuit și fascinat în fața unui film splendid, o adevărată psihomagie! Am văzut un regizor care a avut curajul, încrederea și forța de a-și reda mesajele în cel mai deschis mod cu putință, fără să-i fie jenă să spună ce gândește, fără să ne țină prelegeri sau să ne contrarieze prin subterfugii sofisticate. Și fără să ne facă să ne pară rău că ne-am pierdut două ore din viață ca să-i vedem filmul!
Alejandro Jodorowsky ne oferă un fel de incursiune în istoria unei familii sud-americane, o familie de evrei ajunsă din Ucraina tocmai în Chile. Avem practic o retrospectivă a propriei sale copilării din orașul chilian Tocopilla, de la începutul anilor 1930. Tatăl lui, cu o viziune marxistă asupra lumii, un comunist inflexibil, este de fapt o brută obsedată de Stalin și de virilitate, care vrea să facă din fiul său un bărbat aidoma lui, un macho primitiv. Mama lui, cu o viziune magică asupra existenţei, este femeia iubitoare și supusă ale cărei cuvinte sunt cântate literalmente ca niște arii din opere și operete. O serie de personaje fabuloase contribuie la formarea tânărului Alejandro, al cărui trecut este metamorfozat în mitologii și poeme vizuale, în reflecții filozofice, exprimând viziunea despre viață a regizorului: aceea că realitatea nu este obiectivă, ci dinamică, schimbătoare asemenea unui „dans” creat de imaginația fiecăruia dintre noi. Neliniștile, îndoielile, întrebările, tabuurile, spiritul și lumea interioară, ezotericul, misticismul, inexplicabilul, prejudecățile, iubirea, traumele, ideologiile, arta, emoțiile, sexul - toate fac și desfac acest dans al devenirii în care ficțiunea și realitatea sunt interșanjabile.
Astea fiind spuse, să nu credeți că filmul nu are acțiune și dramatism! Povestea este bine articulată, redată cu o tensiune în crescendo. Și, în final, un avertisment: este multă nuditate pe ecran, așa că pudibonzii ar face bine să ocolească acest film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu