„Gară pentru doi” de Eldar Ryazanov (1983)

 

„Gară pentru doi” (1983)

Un tren de călători care merge spre Siberia opreşte pentru 20 de minute într-un orășel de provincie, iar unii dintre călători profită de ocazie ca să ia prânzul la restaurantul gării. Unul dintre ei, Platon (Oleg Basilashvili), refuză să plătească mâncarea proastă de care nici nu s-a atins și începe să se certe cu Vera, chelneriţa trecută de prima tinerețe (Liudmila Gurchenko). Miliția gării apare să facă anchetă și, în mod previzibil, el pierde trenul.

Nevoit să-și piardă timpul în gară până la următorul tren, vrând-nevrând, Platon se împrietenește cu Vera, dar ghinioanele se țin lanț de el: banii îi sunt furați, actul de identitate îi este luat din greșeală de prietenul Verei, Andrei (Nikita Mihalkov), și Platon este nevoit să aștepte câteva zile până când acesta se va întoarce.

Astfel, întâmplarea, ghinionul, hazardul, destinul îi reunesc pe acești doi necunoscuți pe care totul pare să-i despartă - Platon și Vera - făcându-i să petreacă aceste zile împreună și să descopere adevărata dragoste! Aflăm că el este pianist și este forțat de socrul nomenclaturist să meargă la închisoare în locul soției sale, care a omorât un om într-un accident de mașină. Ea, știm deja, este chelneriță, dar este și proaspăt divorțată și acum are un prieten haios și descurcăreț, dar pe care nu îl iubește (Andrei).

Pe lângă neașteptata poveste de iubire, avem parte și de radiografia - în cheie comică - a societății sovietice din anii lui Brejnev, atât de asemănătoare cu viața de la noi din anii '80. Fiecare scenă este antologică, jocul actorilor este de Oscar, muzica superbă completează magia poveștii de iubire, iar regizorul Eldar Ryazanov ne dezvăluie cu mult succes povestea filmului. Nikita Mihalkov, deși în rol secundar, este memorabil, iar Liudmilei Gurchenko i-aș fi dat oricând toate premiile posibile pentru cea mai bună actriță!

Finalul filmului este nemaipomenit! Un film pe care l-aș revedea oricând, cu aceeași imensă plăcere!