Seducătorul Domn Nae

„Seducătorul Domn Nae” de Tatiana Niculescu Bran

Ce știam despre Nae Ionescu? Că a fost un filozof, profesor la Universitate, adulat de crema intelectualității noastre interbelice: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica și câți alții... Că a mai fost apropiat de legionari și că a fost amantul prințesei Maria Cantacuzino.

Ce aflăm din cartea Tatianei Niculescu Bran? Că s-a născut la Brăila, că avea o inteligență peste medie, plus mult umor și mai ales farmec. Avea charismă. Că îi plăcea să i se zică Nae și că le-a deschis studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă. Că s-a implicat în mișcările de tineret și că era mândru să fie consilierul Regelui Carol al II-lea. Mai aflăm și că era deopotrivă venerat și detestat.

Ce ratează autoarea? Cred că trece la modul grav pe lângă adevărata expunere a contradicțiilor vieții acestui filozof, pe care le redă ca pe niște bârfe. În numele obiectivității ni se livrează toate trivialitățile care nu fac altceva decât să îngroape personajul într-un munte de paradoxuri. Nu face niciun efort pentru a ni le explica.

Ba mai trage și o concluzie idioată: că visul lui Nae Ionescu despre un stat autoritar (Rege și Națiune) i-a fost îndeplinit de comuniști! Să scrii o carte despre Nae Ionescu și asta să fie tot ce ai înțeles...

Ăsta-i stilul autoarei, n-ai ce-i face. Demitizează la modul trivial tot ce-i cade-n mână!