Nopțile Patriarhului

„Nopțile Patriarhului” de Tatiana Niculescu Bran

Un thriller bisericesc, un non-fiction, un roman biografic? Atmosfera plină de suspans, jocurile stranii ale puterii și neașteptatul loc de desfășurare al romanului - Patriarhia Română - îți dau sentimentul că privești prin gaura cheii o lume pe cât de fabuloasă pe atât de secretă.

Cu ce avem de-a face... ne lămurește chiar autoarea, Tatiana Niculescu Bran: „este o ficțiune istorică inspirată (și documentată) din viața patriarhului Teoctist. Cartea povestește ultimele trei zile/nopți din viața patriarhului.”

Patriarhul este trecut de nouăzeci de ani. Pe timp de noapte este un muritor ca oricare altul, prostata de care suferă îl face să nu poată dormi și să-și revadă încontinuu viața plină de păcate și de compromisuri. Însă în timpul zilei trăiește ca un împărat al Bizanțului. Toată viața s-a dat după cum bate vântul: a fost și cu biserica și cu legionarii și cu comuniștii. Acum este cu capitaliștii și, simțind că sfârșitul îi este aproape, trebuie să rezolve urgent o problemă: cine îi va fi succesor în scaunul de Patriarh?

Subiectul este delicat, aproape la limita acceptării. Este o carte pe care cei religioși o vor anatemiza în mod sigur! Cei mai puțin habotnici o vor lua ca pe o posibilă realitate. Deși are consistența unui scenariu de film, cartea pare neterminată.

Nu pot să nu remarc apetitul autoarei de a scoate în evidență tot (și doar) ce a fost mai scabros în privința Bisericii Ortodoxe. Probabil că trebuia să scrie cineva și despre așa ceva, nu?