Viaţa mincinoasă a adulţilor

„Viaţa mincinoasă a adulţilor” de Elena Ferrante

Încă o carte excelentă a acestei fabuloase scriitoare, la fel de enigmatică și misterioasă în viața reală precum era Greta Garbo, dacă mi se permite această analogie...

Giovanna este adolescenta inocentă și fericită care nu a pus niciodată la îndoială iubirea părinților ei pentru ea... până în ziua în care și-a auzit tatăl șoptindu-i mamei: „fata noastră a început să semene cu Vittoria!”

Când ți s-a spus toată viața că nu există femeie mai urâtă și mai rea decât Vittoria, o mătușă din partea tatălui... este clar de ce lumea se prăbușește pentru adolescenta noastră, care - previzibil - își va dori să o cunoască imediat pe acea mătușă infamă!

Acesta este și punctul din care totul se schimbă, ca și cum cortina s-a dat deoparte și viața adevărată năvălește ca un șuvoi. Toate frământările Giovannei sunt inerente adolescenţei, acea tulbure etapă a vieții fiecăruia dintre noi, când te îndepărtezi de familie căutându-ți prieteni alături de care îți testezi limitele şi îți formezi personalitatea.

Adulţii şi minciunile lor infinite își pun amprenta asupra acestei fiinţe - încă necorupte - care speră să găsească un fel de manual de utilizare pentru viața de adult.

Pentru mulți adulți minciuna reprezintă un adevăr alternativ, o fugă de realitate, o formă de conviețuire în societate. Este ceea ce Giovanna disprețuiește, deși ea însăși minte și învață pe pielea ei că, uneori, adevărul este mai urât decât minciuna!

Mâine

„Mâine” de Guillaume Musso

Boston: EL este devastat de durere, văduv de aproape un an, rămas cu o fetiță de patru ani, într-o vilă ale cărei cheltuieli nu le mai poate susține singur și, ca urmare, și-a luat o chiriașă lesbiană. Din întâmplare achiziționează un laptop la mâna a doua, în care găsește niște poze și se decide să ia legătura cu fosta proprietară, pentru a o întreba dacă vrea pozele înapoi.

New York: facem cunoștință cu EA, fosta proprietară a laptopului; emailul primit de la EL aproape că o readuce la viață, într-un moment de maximă suferință, când realizează că viața ei nu mai are niciun sens, după un șir nesfârșit de amanți însurați.

EL și EA își dau întâlnire la un restaurant și fiecare ajunge la timp, așteptându-l zadarnic pe celălalt! Cum se poate așa ceva?

Să reluăm! EL este în Boston în 2011. EA este în New York în 2010! WTF?!! Mă lași! După ce că a început atât de siropos mă ia și cu dintr-astea?

Până aici îl mai citești, îl mai lași din mână, îți vezi de treburi, îți mai aduci aminte de el și îl continui, dar de aici totul se schimbă, aici este declicul!

Totul se transformă într-un thriller de zile mari, cu tot tacâmul: hackeri, servere, asasini plătiți, bătăi, urmăriri ca-n filme, pasiuni abisale, suspans, nimeni nu este ce pare a fi, tot ce credeai că ai înțeles se dă peste cap și de fiecare dată când crezi că știi care este deznodământul… te înșeli, nu-i deloc așa!

Musso nu se dezminte nici de această dată! Superb!

Seducătorul Domn Nae

„Seducătorul Domn Nae” de Tatiana Niculescu Bran

Ce știam despre Nae Ionescu? Că a fost un filozof, profesor la Universitate, adulat de crema intelectualității noastre interbelice: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica și câți alții... Că a mai fost apropiat de legionari și că a fost amantul prințesei Maria Cantacuzino.

Ce aflăm din cartea Tatianei Niculescu Bran? Că s-a născut la Brăila, că avea o inteligență peste medie, plus mult umor și mai ales farmec. Avea charismă. Că îi plăcea să i se zică Nae și că le-a deschis studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă. Că s-a implicat în mișcările de tineret și că era mândru să fie consilierul Regelui Carol al II-lea. Mai aflăm și că era deopotrivă venerat și detestat.

Ce ratează autoarea? Cred că trece la modul grav pe lângă adevărata expunere a contradicțiilor vieții acestui filozof, pe care le redă ca pe niște bârfe. În numele obiectivității ni se livrează toate trivialitățile care nu fac altceva decât să îngroape personajul într-un munte de paradoxuri. Nu face niciun efort pentru a ni le explica.

Ba mai trage și o concluzie idioată: că visul lui Nae Ionescu despre un stat autoritar (Rege și Națiune) i-a fost îndeplinit de comuniști! Să scrii o carte despre Nae Ionescu și asta să fie tot ce ai înțeles...

Ăsta-i stilul autoarei, n-ai ce-i face. Demitizează la modul trivial tot ce-i cade-n mână!

Nopțile Patriarhului

„Nopțile Patriarhului” de Tatiana Niculescu Bran

Un thriller bisericesc, un non-fiction, un roman biografic? Atmosfera plină de suspans, jocurile stranii ale puterii și neașteptatul loc de desfășurare al romanului - Patriarhia Română - îți dau sentimentul că privești prin gaura cheii o lume pe cât de fabuloasă pe atât de secretă.

Cu ce avem de-a face... ne lămurește chiar autoarea, Tatiana Niculescu Bran: „este o ficțiune istorică inspirată (și documentată) din viața patriarhului Teoctist. Cartea povestește ultimele trei zile/nopți din viața patriarhului.”

Patriarhul este trecut de nouăzeci de ani. Pe timp de noapte este un muritor ca oricare altul, prostata de care suferă îl face să nu poată dormi și să-și revadă încontinuu viața plină de păcate și de compromisuri. Însă în timpul zilei trăiește ca un împărat al Bizanțului. Toată viața s-a dat după cum bate vântul: a fost și cu biserica și cu legionarii și cu comuniștii. Acum este cu capitaliștii și, simțind că sfârșitul îi este aproape, trebuie să rezolve urgent o problemă: cine îi va fi succesor în scaunul de Patriarh?

Subiectul este delicat, aproape la limita acceptării. Este o carte pe care cei religioși o vor anatemiza în mod sigur! Cei mai puțin habotnici o vor lua ca pe o posibilă realitate. Deși are consistența unui scenariu de film, cartea pare neterminată.

Nu pot să nu remarc apetitul autoarei de a scoate în evidență tot (și doar) ce a fost mai scabros în privința Bisericii Ortodoxe. Probabil că trebuia să scrie cineva și despre așa ceva, nu?

Rătăcirile fetei nesăbuite

„Rătăcirile fetei nesăbuite” de Mario Vargas Llosa

După doar câteva pagini, te simți deja zăpăcit, fascinat, intrigat, copleșit, nu mai poți lăsa cartea din mână, așa cum nici protagonistul nu-și mai poate lua mâinile de pe trupul fetei nesăbuite!

Este una dintre acele cărți pentru care ești în stare să ratezi un examen, o întâlnire cu prietenii sau un interviu de angajare. Nimic nu mai contează, timpul aleargă, dar tu nu te poți desprinde din vâltoarea și plăcerea care te învăluie capitol după capitol, toate pline de erotism, de forță și de frumusețe patetică.

Este vorba despre a iubi o femeie! El se îndrăgostește iremediabil de fata nesăbuită. Pentru totdeauna.

O va pierde și o va regăsi de-a lungul a patru decenii și trei continente, din Lima de dinaintea dictaturii militare, până la Parisul revoluționar al anilor '60, apoi din Londra hippyotă și snoabă până la Tokyo-ul exotic și modern din anii '70, apoi din nou la Paris în anii '80, sfârșind la Madrid și pe Coasta de Azur în anii '90.

Este povestea de dragoste cu acea femeie pe care un bărbat o iubește și mai mult, deși ea îi face viața un dezastru - este acea femeie pe care nicio mamă de băiat nu și-ar dori-o de noră - dar este - în același timp - și o cronică a lumii postbelice care te plimbă din Peru până în Franța, Anglia sau Spania.

Un must read!