„Virajul” (2018)

„Virajul” de Dean Kapsalis

De câteva ori am vrut să întrerup filmul și să mă uit la altceva. Este prea încet, prea întunecat, prea îți dă o stare de disconfort.

Dar nu am putut! Este clar că trebuie să se întâmple ceva și nu pot să ratez, pentru că drama stă să țîșnească din fiecare cadru al filmului. 

Într-o Americă provincială, banal de normală, Holly este profesoară de literatură. Are un soț și doi copii. Dar ceva nu este în regulă. Ceva nu merge. Viața i se desfășoară în același tipar, zi de zi: prepararea micului dejun pentru toată familia, dusul copiilor la școală, munca, shoppingul, seara în bucătărie, un soț căruia ea îi acordă tot sprijinul. Bref, viața unei femei cu soț, copii, casă, muncă - aparent, totul este normal, ce și-ar mai putea dori o femeie?

Dar Holly suferă de insomnie și ia pastile pe ascuns. Visele provocate de aceste pastile sunt oribile și recurente. La un moment dat chiar nu mai știm dacă sunt doar vise! 

Regizorul Dean Kapsalis explorează o săptămână din viața acestei femei care - în final - va fi împinsă la limita extremă din cauza bolii de care suferă, de clipele întunecate pe care le trăiește, de  izolare și de depresie. Și nimeni nu o ajută să iasă din această anxietate... 

Actrița principală face toți banii, este fenomenală: Azura Skye! 

„Cernobîl 1986” (2021)

„Cernobîl 1986” de Danil Kozlovsky

Danil Kozlovsky, un actor rus cu o imensă charismă, este și regizorul acestui film produs în 2021. Personajul lui (Alexey) este un pompier care ar urma să se transfere de la Cernobîl la Kiev chiar cu o zi înainte de explozie. Răsfățatul tuturor, el se vrea un fel de Vladimir Vîsoțki - nu că ar cânta sau ar scrie poezii - adică un tip la fel de rebel și de simpatic. 

Conceput ca o replică rusească la serialul produs de HBO, „Cernobîl” este practic primul film rusesc de lung metraj care abordează impactul exploziei care a zguduit URSS-ul și a trimis valuri de șoc pe tot globul. 

Înainte de explozie, în prima parte a filmului, Alexey o reîntâlnește pe iubita lui din tinerețe (excelenta actriță Oksana Akinshina) și descoperă că are și un băiat de zece ani! Se vor reuni? Se vor despărți? 

Avem așadar o poveste de dragoste pe fundalul unei tragedii colective, pentru că reactorul care va exploda, îi va arunca pe toți într-o altă viață, într-o altă dimensiune, obligându-i pe toți să ia decizii de ori-ori, iar Alexey nu va pleca la Kiev, ci se va alătura de bună voie echipei de salvatori de la locul dezastrului. 

Evident, filmul este o „fantezie”, o propagandă edulcorată a Kremlinului, pentru că sunt minimizate abaterile și minciunile pe care autoritățile sovietice le-au comis în încercarea disperată de a ascunde amploarea dezastrului atât față de propriul popor, cât și față de străinătate.

Ca și prin filmele românești de dinainte de 1989, secretarul de partid e pâinea lui Dumnezeu și trimite bolnavii la refacere în Elveția; un ditamai șeful KGB se oferă voluntar alături de muncitorii obișnuiți... Numai cine nu a trăit în comunism poate înghiți asemenea gogoși pe nerăsuflate!

Dar una peste alta, actorii principali salvează ghiveciul propagandei și este o plăcere să urmărești evoluția poveștii lor de dragoste. Despre Cernobîl știm destule, chiar nu mai este o miza în acest film. În rest, numai de bine, cum se zice...