Ieri, azi, mâine

„Ieri, azi, mâine” de Sophia Loren

N-am zis niciodată nu unui film cu Sophia Loren. Mi-a plăcut necondiționat: era, în fond, parte din constelația super-divelor din anii 60: ea, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale, Brigitte Bardot, Audrey Hepburn, Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor. Toate erau frumuseți naturale, actrițe fenomenale și femei care au definit o epocă. I-am văzut aproape toate filmele și am admirat-o întotdeauna. 

În această carte autobiografică, Sophia Loren încearcă practic să înțeleagă ce i s-a întâmplat! Viața i-a trecut incredibil de repede (parcă numai a ei?) și regăsim reflecții și sentimente, bucurii sau necazuri care ne-o apropie și ne fac să înțelegem cum a ajuns o fată săracă din Napoli să-și trăiască visul. Ca bonus, avem și o incursiune în istoria cinematografiei italiene, un regal pentru un cinefil adevărat! 

Pe scurt: la 14 ani Sophia Loren câştiga un concurs local de frumuseţe, la 15 ani începe să îşi întreţină familia din salariul de model, la 16 ani începe să facă figurație în filmele de la studiourile Cinecitta din Roma, la 17 ani îl cunoaște pe producătorul Carlo Ponti -  mai în vârstă cu 22 de ani decât ea - cu care se va și căsători, la 19 ani începe să fie remarcată în filme și Sofia Scicolone își schimbă numele in Sophia Loren, la 24 de ani devine star internațional, la 27 de ani câştigă premiul Oscar, la 34 de ani devine mamă, la 48 de ani face pușcărie pentru evaziune fiscală și... viața merge înainte! Sophia Loren este azi bunică, este incă activă, încă face filme!

Și totul a trecut parcă într-o clipită, ca un vis...

„A fost odată în Odesa” (2011)

„A fost odată în Odesa” de Serghei Ginzburg

Mișa Japonezul, celebrul gangster evreu din Odesa, este liderul absolut al celei mai temute bande de interlopi din cartierul cu nume românesc, Moldavanka. Două mii de hoți și bandiți ascultă orbește de ordinele acestui personaj excepțional și excentric, acest Robin Hood al Odesei - care dă bani și de mâncare orfanilor, șomerilor și tinerilor căsătoriți și îi ușurează de averi numai pe cei bogați, fie ei chiar și evrei.

La început de secol XX, Odesa deține dubla faimă de a fi deopotrivă cel mai frumos, dar și cel mai periculos oraș din estul Europei. Filmul este povestea rocambolescă a vieții lui Mișa Japonezul, a jafurilor sale îndrăznețe, a idealismului și generozității lui. Însă regele hoților din Odesa are și o latura sentimentală: va iubi cu disperare o singură femeie, fiica unui bogătan local.

Filmul se bazează pe evenimente reale, deși regizorul Serghei Ginzburg nu a urmărit să recreeze neapărat ceea ce a fost adevărat și real, ci mai degrabă să ne facă să plonjăm în faimoasele povestiri despre Odesa ale lui Isaac Babel.

Avem parte de imagini spectaculoase ale Odesei acelor vremuri și de o intrigă fabuloasă, într-un serial de 12 episoade. Este savuroasă viziunea lui Mișa Japonezul despre bolșevici: o altă adunătură de bandiți care vor să îl detroneze și să rămână ei singurii jefuitori ai milionarilor din Odesa!

Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase

„Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase” de Philippe Delorme

Avem 16 povești despre regine și împărătese (Cleopatra a Egiptului, Teodora a Bizanțului, Ecaterina cea Mare a Rusiei sau Cristina a Suediei) ori despre prințese (Charlotte de Monaco sau Margaret, sora mai mică a Elisabetei a II-a, regina Angliei).

O trăsătură unește toate povestirile: aceste femei puternice au avut vieți ieșite din comun care au scandalizat deopotrivă contemporanii și posteritatea. De regulă, ele au stat la baza tuturor nenorocirilor abătute asupra lumii în general și a bărbaților în special (ăsta ar fi mesajul subliminal).

Pe mine unul m-au fascinat întotdeauna aceste întâmplări povestite de bărbați, fie ei istorici sau romancieri. Va dați seama ce-ar fi ieșit dacă ar fi fost povestite de femei?! Bărbații mai dau un pas înapoi, mai admit că toate aceste femei erau frumoase, că deși crude și răzbunătoare, mai aveau și accese de generozitate... Credeți că o femeie le-ar fi găsit circumstanțe atenuante?

Cartea se citește foarte ușor și - pe lângă viețile femeilor pe care destinul le-a pus în poziția de a putea avea curajul sau nefericirea de a fi egale cu bărbații - avem parte și de o punere în scenă bine documentată despre vremurile și moravurile care au fost și care cu siguranță vor mai fi. O lectură preferabilă idioțeniilor văzute și auzite pe canalele de știri, dacă mă întrebați pe mine.

O notă aparte: o regăsim aici și pe Isabela a Franței, cea pe care Maurice Druon ne-a zugrăvit-o atât de pasionant în „Regii blestemați”.

Shtisel

„Shtisel”

„Familia Shtisel” - seriile 1, 2 și 3 (33 episoade)

Zvi Aryeh (fiul cel mare și bun), Giti (sora cea mare - mai există o soră, mai mică, înstrăinată de familie) și Akiva (mezinul, cel care e puțin cam „defect” în ochii celorlalți, deh, e  artist!) sunt copiii lui Shulem, rabinul rămas văduv. Toți ceilalți copii s-au așezat deja la casele lor, dar Akiva încă locuieşte cu tatăl său. Zvi Aryeh îşi împarte viaţa între studiul religios, soţie şi copii, iar Giti luptă să-şi ţină familia unită, păstrând aparenţele după ce - temporar - este părăsită de soţ. Dacă Akiva n-are de gând să se însoare prea curând, în schimb Shulem, bătrânul „patriarh”, n-ar zice nu văduvelor din cartier!

Avem un super-serial despre o familie de evrei ultra-ortodocși: familia Shtisel - poate că sunt demodați și nostalgici, dar sunt oameni adevărați, cu sentimente și resentimente, cu rivalități între frați, cu dureri și secrete, cu obiceiuri scrise și nescrise. Și cu mult umor! Doamne, cât am râs la bancurile cu evrei! Îi vedem - cu o nostalgie dulce-amăruie, frapați de asemănările propriilor noastre vieți cu ale lor - înghesuiți la o masă în bucătărie vorbind despre poveștile lor, despre iubiri neîmpărtășite, despre Dumnezeu, încercând să-și trăiască viața după niște reguli simple și de bază ale lumii. Probabil că tot așa încercăm și noi să ne-o trăim pe-a noastră în ziua de azi. 

Un film ca o poezie: nu am cuvinte îndeajuns de multe pentru a spune cât de mult mi-a plăcut! Prefer să vă las să descoperiți singuri farmecul incomensurabil al acestui film produs pentru Netflix.

Lady L.

„Lady L.” de Romain Gary

În primul rând e vorba de însuși Romain Gary, a cărui viață particulară bate orice roman de suspans, glamour și acțiune. Este singurul scriitor care a primit de două ori Premiul Goncourt, sub două nume diferite. Iar „Lady L.” este unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale.

Ecranizarea cu Sophia Loren nu m-a convins și poate de aceea am ocolit acest roman ani întregi. Acum l-am re-descoperit și l-am citit într-o singură zi.

Avem în cuprinsul acelorași pagini o relatare picantă și cinică a unei vieți ilustre, o poveste de dragoste absolută, o istorie plină de suspans a anarhiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, o dramă cu un sfârșit neașteptat, o frescă a societății europene cu toate ingredientele unui roman picaresc: aventură, bandiți, curve, contese, prinți, tragedie, mizerie, trădare, spirit de conservare, splendoare, decadență, nihilism, atentate, comisari de poliție... O Europă a extremelor și extremismului, a viitoarelor aberații ideologice care au măcinat continentul în secolul XX. You name it, you have it.

Lady L. - care s-a metamorfozat dintr-o copilă săracă dintr-un cartier parizian mizer într-o aristocrată respectabilă - îi povestește toate acestea prietenului ei de o viață - Șir Percy Rodiner, poetul oficial al Curții Marii Britanii - care ascultă perplex - ca și noi! - incredibila istorie a femeii pe care o iubește de peste patruzeci de ani. Fabulos!

I Care a Lot (2020)

"I Care a Lot" de J. Blakeson

O escrocherie cu acte în regulă: un medic de familie selectează un pacient - preferabil singur, bogat și în vârstă - care ar putea fi bun de pus sub tutela statului. Apoi un magistrat dă un ordin judecătoresc prin care stabilește că pacientul are nevoie de un tutore legal. Desigur, acest tutore va avea grijă de pacient, de casa și banii acestuia, numai că... primul lucru pe care îl face acest tutore este să interneze pacientul într-un azil de bătrâni, al cărui director este și el parte a acestei escrocherii quasi-legale. Toate lumea se alege cu bani! Mai puțin pacientul, evident.

Totul merge ca pe roate în acest film scris și regizat de J. Blakeson, doar că ultimul pacient este o doamnă respectabilă care se întâmplă să fie mama unui șef (Peter Dinklage) al mafiei rusești din America!

Și aici mă opresc să mai dezvălui ceva, pentru că e lesne de înțeles că totul se complică și se iuțește, finalul fiind absolut imprevizibil.

Rosamund Pike, actrița principală, este pe cât de bună, pe atât de enervantă, dar... face toți banii! Dacă aș fi rău, aș putea spune că, în acest film, feminismul este dus la cote nemaîntâlnite: ne este etalat dreptul femeii de a fi prădătoare, escroacă, mizerabilă și criminală! Doamne ferește!